Advertisements

Ioana Maria Sabo

Primul meu Ultra, Ciucas X3 2017 = 105 km cu 5000 dif de nivel

In urma cu fix un an, ma incercau niste emotii monstru, din cauza neprevazutului unei curse de 105k, Ciucas X3. Personal, am ales acest concurs inspirata fiind de 27 de pasi, cartea lui Tibi Useriu. Dupa cum bine stim fiecare are motivele ei/lui intime pentru o astfel de “nebunie” si fiecare cautam o “izbavire” de ceva. Ale mele pacate “s-au sters” in 19:19h, cu foarte putine urmari si un zambet mare la final. Sper ca urmatoarele randuri sa va ajute sa aveti o “calatorie” lina si nu foarte indelungata.
Acum, dupa ce am mai “mancat putina paine” intr-ale alergarii de peste 42k, sau mai poetic ultra-alergarea, vreau sa impartasesc cu voi unele amintiri-lectii care sa va ajute in timpul cursei.

Capitolul 1: D-Day

Sambata
04:00 Trezire cu mic dejun, ultimele pregatiri pentru dropbag si un strop de cafea, dozata cu “un strop de nebunie” cum le numeste dragul de Adrian Toma ultra-urile

 

Ioana 7
06:00 Startul inaintea cantecului cocosilor, cand cei de la maraton se intorceau pe partea cealalta in pat #viatabuna
09:05 21km parcursi
10:00 Deja eram pe Vf. Ciucas cu 1h avans fata de planul initial

ioana 1
12:30 Terminasem 42km..si ma gandeam ca deja la Finish😂 (cred ca din aceelasi motiv alergam la un moment dat ca nebuna pe coborari, asteptam sa vad finish-ul)
13:30 Eram pe la km 59-60 si asteptam punctul de la baraj, voiam sa-mi mentin pozitia a 3-a in clasamentul feminin pana acolo, din pacate punctul a venit undeva la 63km timp in care s-a dus si energia si motivatia psihica si am “urcat” pe 4.
14:00 Baraj Maneciu
______________________________ /\ _______________
De aici a inceput declinul..se faceau 70km..80km..era pentru prima data in viata mea cand parcurgeam asemenea distanta..si fizic..nu stiam cum sa-mi revin..practic..impresionata de cum faceam fata din punct de vedere psihic oboselii
Mai tarziu..au venit si momentele cand oboseala voia sa ma lase sa ma descarc prin plans…am plans fara lacrimi…m-a ajutat sa ma indârjesc
Cand a apus soarele..am mers o mare parte din drum singura..e benefic..meditatia aia in tacere iti clarifica lucrurile

S-a incheiat cu un 19:22h si locul 5

Capitolul 2 To do list…or not

1.Emotii. Bucurati-va de emotiile care va “chinuie” zilele astea si imbratisati-le din toata inima, canalizandu-le inspre finalizarea cursei. E un moment frumos pentru ca nu stii ce te asteapta si prin ce stari vei trece intr-o fereastra atat de ampla in timp. Priveste-o ca pe un nou inceput, o “purificare” sau o “detoxifiere” daca vrei.
2.In afara timpului. Nu iti face 1001 planuri, pentru ca ele o sa se schimbe oricum in timpul cursei. Ceasul, pace-ul, pulsul sau cadenta o sa insemne atat de putin cand o sa simti o batatura care te chinuie la fiecare pas. Concentreaza-te pe telul tau suprem, fie ca acesta inseamna sa termini cu zambetul pe buze ori sa te astepte prietenii la final cu bere, restul sunt detalii.
3.Mananca, mananca, mananca! Fie ca e vorba de carnaciori cu rosii si branza, jeleuri cu muratura ori alte combinatii care ti se par absurde acum, dar sunt divine in timpul concursului, asculta-ti poftele. De obicei corpul isi recunoaste carentele si iti cere exact de ce are nevoie (pont:https://iwastesomuchtime.com/88100). Anul trecut la ultimul punct inainte de barajul Maneciu am gasit Skittles si chips-uri care in combinatie, au fost combustibilul suprem pentru scurta urcarea de dupa. Apoi la baraj am avut supa calda, struguri etc. Informati-va de punctele de control si bazati-va pe ele, dar si planuiti ce o sa mancati intre puncte. Asta poate face diferenta intre a termina si a nu termina cursa. Va las aici un pont de pe blogul lui Robert, eu m-am inspirat putin anul trecut si m-a ajutat enorm( vezi lista de cumparaturi:https://roberthajnal.ro/…/2014/07/12/nutritie-marathon-7500/)
4.”Nu porni tare!”. Cum sa nu pornesti tare cand astepti de cateva luni momentul startului si cum sa nu iti descarci toata incordarea acumulata prin emotiile premargatoare cursei. Eu una zic sa pornesti atat de tare cat inca poti zambi si sa aplici punctul 1. Totusi, nu alerga urcarile pentru ca nu are rost. Ai timp in ultimii 10k sa alergi numai si numai la vale, iar daca inca vrei sa alergi macar spre linia de finis, asculta sfatul pe care l-am primit si eu la randul meu. Nu e nici momentul nici cursa la care sa demonstrezi ca poti alerga o urcare, iar refacerea va fi muuult mai usoara daca o iei si tu usor cu muschii tai. Da-le un ragaz!
5.Spune-i mamei, surorii, prietenei/prietenului tai si prietenilor apropiati ce ai de gand. In primul rand o sa-i inspiri, in al doilea o sa ai niste suporteri infocati si devotati, iar nu in ultimul rand o sa conteze. Roaga-i sa se gandeasca la tine daca beau o bere rece ori mananca ceva gustos..sau spune-i mamei tale sa gateasca ceva ce-ti place cu gandul la tine. O sa simti chestiile astea pe traseu inzecit si o sa fie elementul si motivatia de care ai nevoie pe traseu. Trust me, this sh*t works somehow!
6.Be friendly!/Fii sociabil!. O sa vezi diverse fețe obosite in cursa, intreaba-i pe cei langa care alergi daca sunt ok sau daca au nevoie de ceva. Imparte cu ei “placinta de la mama” sau un zambet, poti “risca” o prietenie care sa dureze o viata. Intr-adevar alergarea este un sport solitar, dar berea de dupa e mai buna daca o bei cu un prieten.

 

O cursa atat de lunga este in acelasi timp o calatorie introspectiva in care poti descoperi lucruri noi despre tine si despre corpul tau. Poti sa vezi ce capacitati de anduranta ai si cata durere poti sa suporti, iar asta te va ajuta sa te vezi intr-o noua lumina. Eu consider ca din fiecare cursa lunga iei o lectie cu tine acasa. E ca un suvenir. O sa intelegi despre ce vorbesc cand o sa ajungi la finis. Daca iti amintesti asta a doua zi sau descoperi ceva fain in timpul cursei, trage-ma de maneca si povesteste-mi. I can’t wait!

Ioana 6

Advertisements
%d bloggers like this: